Am inceput sa iubesc inca din pantecele mamei mele, inca de cand i-am auzit inima batand pentru mine. Iubesc florile, cerul, zambetul, iubesc diminetile tarzii si ciocolata, iubesc sa iubesc ! Imi iubesc parintii, bunicii, surorile, prietenii, rudele, vecinii..iubesc sa iubesc.
Am iubit un vis, o poveste ce stiam ca se va termina, mai devreme sau mai tarziu. Am iubit un baiat, spun baiat pentru ca eram copii si ne jucam de-a adultii sau mai bine zis de-a iubirea. L-am iubit din varful firelor de par pana in varful degetelor de la picioare, atat de mult incat daca ar fi fost nevoie i-as fi dat si ochii mei, pentru ca atat de mult il iubeam. Nu voi sti niciodata cat si daca m-a iubit vreodata insa ii multumesc pentru ca pe langa iubit, mi-a fost intotdeauna prieten.
In toti anii petrecuti impreuna am invatat ca iubirea inseamna sa incepi sa ai rabdare atunci cand nu mai ai deloc, sa plangi atunci cand deja nu mai ai lacrimi, sa iubesti fara sa ceri nimic in schimb, sa nu te astepti ca oamenii sa te iubeasca doar pentru ca tu ii iubesti..am invatat ca iubirea poate fi frumoasa ca un curcubeu si iti poate da aripi insa doar pentru a ti le taia din radacini si a te arunca intr-un abis fara de margini. Intr-o relatie fie cei doi iubesc la fel, fie unul iubeste mai mult..si da, eu l-am iubit mai mult sau poate doar: eu l-am iubit punct.
Se spune ca exista doua tipuri de iubire: marea iubire si iubirea desavarsita, matura. Pot spune ca sunt foarte norocoasa pentru ca am gustat din amandoua. Marea iubire e ca o ploaie torentiala de vara: tumultoasa, neasteptata, scurta pe cand iubirea desavarsita e asemeni cerului, eterna, frumoasa, intensa, impartasita, e ca un pahar de apa in desert, ca o mana intinsa pe marginea unei prapastii, ca zambetul unui copil la sanul mamei, e ca o dimineata de vara insorita.
Iubitul meu cu ochii verzi a fost marea mea dragoste, o dragoste cu de toate, cu bune, cu rele, cu nopti petrecute pe mess doar de dragul de a mai vorbi putin, cu plimbari in parc tinandu-ne de mana, cu sarutari tremurande si inimi ce bateau atat de tare incat ne era teama sa nu ne sara din piept. Imi amintesc clipa in care l-am vazut prima oara, imi amintesc de primul sarut, de prima oara cand am gatit impreuna (cartofi cu pui la cuptor), imi aduc aminte cand l-am scos cu forta din casa noaptea doar pentru ca vroiam sa merg in parc si a carat cu el o ramura de pom mergand pe mijlocul strazii purtandu-se ca un copil si simtindu-se bine. Mi-am propus sa mi aduc aminte doar clipele frumoase petrecute impreuna, cele rele sa ramana ascunse..pana la urma ele sunt cele care ne-au despartit.
Mereu va exista in inima mea un loc in forma de T, un loc doar al lui.
Am iubit asa cum putini oameni sunt in stare sa iubeasca dar a meritat.
Pot spune ca marea iubire m-a format pentru iubirea desavarsita, pentru acea iubire care e mai presus de tot.
Iubitul meu cu ochi caprui e dragostea mea desavarsita..e dragostea pe care am asteptat-o mereu si la care am visat de cand ma stiu. Imi aduc aminte de noaptea in care a vegheat asupra mea cand imi era rau si apoi a mers in locul meu la serviciu..de Georgica..si nu, nu-i un baiat ci numele primului trandafir rosu pe care mi l-a daruit si pe care inca il mai am..pastrez toti trandafirii pe care mi i-a daruit, de la primul pana la cel mai recent. Imi amintesc de primul sarut la 00:00 de revelion..de prima oara cand ne-am tinut de mana..
Iubesc si sunt iubita asa cum nu credeam vreodata. Eu sunt a lui iar el al meu si il iubesc cu toata fiinta mea cu tot cugetul si cu toata puterea si da imi doresc sa traiesc tot restul vietii mele alaturi de el. Iubesc felul in care zambeste, iubesc ochii lui, buzele, mainile, iubesc vocea lui, iubesc tot ceea ce inseamna el si mai ales, iubesc felul in care ma priveste cand imi spune “Te iubesc!”.
Am iubit..iubesc..si voi iubi mereu pentru ca asta ma face sa simt ca sunt vie, sa simt ca traiesc.
Cand mi te-au adus sa te pup ti-am spus: "mami te iubeste!" iar tu
ai deschis ochisorii, au fost cei mai frumosi ochisori pe c are i-am vazut
vreodata si m-am indragostit de tine pe loc ! Desi inceputul a fost mai greu si
ne temeam atat eu cat si tatal tau ca te vom pierde, de la inceputul sarcinii si
pana in luna a 2 a de viata, acum la aproape 15 saptamani putem rasufla usurati pentru
ca te dezvolti armonios desi te-ai nascut prematur. Tatal tau a fost alaturi de
noi de la inceput, este un om minunat si te iubeste nespus. Se implica in tot
ceea ce tine de tine, este un tata perfect, abia astept sa cresti si sa il
cunosti mai bine, sa faceti tot felul de activitati impreuna :)
